miercuri, 25 mai 2011

Nu caut in inima ta...


Dar vrem cu adevarat sa stim?
Cand vrei sa stii, intrebi, automat! Aproape nu-ti dai seama atunci cand ai primit raspunsul ca ai dat glas indoielii tale. Si te intrebi din nou de ce am intrebat? De aici si feeling`ul de "mai bine taceam!" Informatia in general inseamna putere, dar cand te intinzi in pat si te gandesti la ce te-a frapat, suparat sau facut fericit in aceea zi, cauti si intrebarile pe care le-ai pus? Gasesti acolo puterea pe care te-ai asteptat sa o ai? Sau de care era sigur ca o detii?
Raspunsurile sunt bune atat timp cat ne convin, cand nu sunt ce ne asteptam sa fie, o dam pe aia cu "vai, chiar nu vroiam sa stiu..." De aici dilema mea : cand nu primesti raspunsurile pe care le asteptai asta nu inseamna ca te minti singur? Cand astepti sinceritate, astepti informatii comestibile? Ce devine mai bun de-a lungul timpului: sa nu intrebi? sa nu afli? sau sa primesti sinceritate?
Intrebarile nu sunt existentiale, de genul pur si simplu, "de ce eu? de ce tocmai eu?". Ele sunt multe, difera in functie de sentimetele pe care le ai, difera din punctul de vedere al personalitatii, difera de la om la om in mare parte, doar de simplitatea si inocenta lor. Doar inchide ochii si curata`ti inima. Nu avem nevoie de intrebari asa cum nici raspunsurile nu ne fac viata mai usoara, nu cauta raspuns, nu intreba pentru ca nu te intereseaza.
Te minti singur cand ierti un prieten, un iubit, un sot / sotie in speranta stupida ca el /ea se va schimba si ca lucrurile vor sta intr-un alt mod.
Nu!
Minte-te singur cand vrei sa intrebi. Deci chiar nu vrei sa stii. Daca intrebi, afli, suferi si tot ierti pentru ca al dracului, speranta moare ultima.
Nu sunt optimista, dar nici pesimista. Stiu ca va fi mai greu, stiu ca poate visele nu vor fi ce mi-am imaginat si aproape imediat dupa indeplinirea lor, voi avea alte vise. Dar cu ce ma ajuta raspunsurile la intrebarile astea? Oare maine dimineata nu ma voi mai trezi? Oooo ba da! O voi face cu acelasi chef pe care l-am avut dimineata!
Informatia ramane buna, ramane putere, intrebarile si raspunsurile nu sunt bune decat atunci cand iti strofoci creerii si te gandesti bine la toate modalitatile de raspuns pe care le poti primi, si esti constient ca indiferent ce vine, le iei ca atare. Dar vei fi surprins cu siguranta.
Acum eu sunt asa. Chiar nu! Nu vreau sa stiu, nu vreau sa intreb, nu vreau sa aflu, sa descos, sa incep sa pun intrebari si eventual sa incep sa ma intreb ce-ar fi fost daca? Nu caut nimic. Nu vreau nimic. Ce a fost, s-a dus, lasa-l acolo. Ce vine nu stiu dar sunt atat de sigura ca voi face fata incat as putea sa dau totul pe o carte!
Nu lua asupra ta nimic. Doar eu sunt responsabila de consecintele faptelor mele. Doar eu am luat decizii in viata mea indiferent de sfaturile primite, doar eu am fost acolo band apa, fumand tigara si plecand zambind dimineata. Nimeni nu s-a bucurat ca mine, nimeni nu a trait ca mine si fericirea mea a fost doar a mea. Nu a fost o trezire cu apa rece, a fost o trezire dulce, in siguranta si in singuratate. N-ai intrebat dar raspunsul e simplu, impulsul nu ai fost tu!

Un comentariu:

  1. Mda! Nu mai pun de mult intrebari pentru ca nu pot controla raspunsurile! E mult mai misto sa-mi aleg singura dintr-o grila, raspunsul potrivit mie. Ok...ulterior aflu ca nu l-am ales pe cel real....Siiii?
    Am invatat sa nu pun intrebari pentru ca nu ma intereseaza raspunsurile.

    Trezirea e dulce, frumoasa, zguduitoare din toate punctele de vedere.
    Impulsul zacea in tine asa cum si in mine zac zeci poate sute de impulsuri...ce asteapta sa iasa.:)
    Ma absolv de vina...

    RăspundețiȘtergere