Explica tu!

Si intervii la un moment dat pentru ca nu mai ai de ales. Deja nu`ti mai place scenariul,actorii sunt prost coordonati, regizorul nu`si face treaba iar cel ce plateste pentru piesa, adica eu, sunt nemultumita. Am inceput, evident sa fac concedieri, n`am nevoie de oameni care nu stiu sa`si faca treaba, care vin si`ti flutura in ochi diploma aia ce dovedeste ca ei stiu ceva dar de fapt n`au idee ce sa faca si ar trebui probabil sa faci un training sa le arati ce si cum. Ei nu! Eu nu fac viata usoara nimanui, scene mai sunt, isi vor gasi rolul in alta parte daca vor persevera in cautarea lor.
Asa ca treci la fapte. Si spui simpul : "Gata! Du-te! iesi afara!" Intrebarile ce vin din partea lor sunt prea putin interesante pentru mine incat sa dau o jumatate de raspuns daramite sa explic pe intelesul lor ce anume m-a adus in fata lor cu afirmatia asta, ce e stupida ar zice unii. Explicatiile nu le dau eu, nu vreau eu sa fiu Judecata de Apoi, sa cantaresc faptele pe taler, ai facut si bine, dar totusi micul rau e mai greu decat marele bine. Daca te-as simti important as face si asta, dar tu cauti apreciere pentru ce ai facut tu, si o cauti pentru ca in mod principal tu nu esti satisfacut de ce ai facut, ai nevoie sa`ti spuna altii cat esti de bun. Nu, nu esti bun, poate pentru altcineva, dar pentru mine nu.
Oamenii din exterior sau implicit parerile lor sunt semnificative pentru tine, vrei sa`mi dai peste nas ca eu am gresit. Poate. Se prea poate sa ai dreptate, dar ce`mi pasa mie de dreptatea ta? Dreptatea mea e mai importanta, pentru ca eu consider just ce fac, cum fac si in ce mod.
Asa ca, explica`le tu. Spune in stanga si`n dreapta despre cat de gresita sunt eu, despre cat de infirma emotional sunt si cat de rece imi e sangele in vene. Cu siguranta, mie nu`mi pasa. Ai atata libertate incat poti face ce vrei cu ea, te poti folosi in fel si chip de funiile alea, sa le tragi in favoarea ta, dar ghici ce? Eu nu sunt papusa in jocul tau, aici eu sunt papusarul, si tu implicit devii coordonat de mine. Nu`i ok? Cauta alt sponsor, alti colegi de scena, alt scenariu si alt regizor.
Intotdeauna ai de ales. Ca alegi sa suferi, sa fii fericit, sa treci mai departe sau sa incerci sa faci rau este strict problema ta. Da, sunt perfect de acord cu tine. Te simti mai bine ca primesti cuvintele "Ai dreptate!" fara o mica insemnatate in ele? Nu stiu, dar nu te intreb, pentru ca nu vreau sa stiu. Informatia pe care tu o cauti nu coincide cu a mea.
Eu stiu, intotdeauna stiu. Tu esti cu pasul ametit, pierzandu`ti echilibrul pe o mica piatra in mijlocul raului. Eu am cazut de multe ori, dar singura am iesit din apa desi nu stiu sa inot, pentru a sta cu ambele picioare pe pamant. Nu astepta mana intinsa de la mine, n`o vei primi, dar poti da explicatiile corecte altcuiva care iti va oferi compasiune pentru a te ajuta. Poate te angajeaza si in piesa lui, poate te ia chiar actor principal. Cine stie?

Amageste-ma!

Unii ar mai spune si ca te minti singur, altii ar spune ca de fapt is dorinte si din dorinte incepe totul. Dar cat de sanatos e? nu devii mai suparat cand ce-ti doresti nu e ce ai nevoie?
Spuneam la un moment dat ca sunt fericita. Probabil asta si era, dar a fost prea scurt acel moment sa-mi dau seama de veridicitatea lui, o clipa prea stramba sa o pot simti cu adevarat ca ceva palpabil si demn de ce`mi doresc acum de la mine.
What is the meaning of my life?
Am citit ceva, un om, un barbat isi petrece toata viata cautand femeia perfecta. Ajuns la batranete, singur, un prieten il intreaba : "De ce ai fugarit toata viata o fantasma? Femeia perfecta nu exista!" Batranul raspunde : "Te inseli, am gasit`o, doar ca ea cauta barbatul perfect!"
Chiar sa fie asa? Chiar ca atunci cand gasesti ce ti`ai dorit, dorinta ta sa nu te vrea? E ca si cum ai luat bataie cu propriile arme, similaritatea dintre tine si dorinta e atat de mare incat va face sa va respingeti involuntar. Asdar ce caut eu in viata mea?
Initial nimic. Initial doar liniste. Initial iubirea aia care sa ma faca sa plang dimineata, caut fericirea care sa`mi arate ca viata e ceva pentru mine cum eu sunt viata pentru altcineva.
Amagirea nu e sanatoasa, e pain killer. Un analgezic care isi pierde efectul la un momet dat si te intrebi daca mai merita sa iti doresti altceva, sa vrei mai mult.
Incep cu ce nu vreau. Nu vreau aia, asta si cealalta. Nu vreau minciuna, nu vreau prieteni superficiali, nu vreau iubiri ipocrite. Poate nefericirea era fericirea mea, poate singuratea e linistea pe care o vreau si ce am acum pur si simplu nu e pentru mine. E pentru cea ce cauta ce am eu. Nu dau, nu fac o sarcina usoara nimanui incat sa ofer, pentru ca cea care are ce vreau eu nu va face asta pentru mine, Asa ca raman in coltul meu, rautacioasa si sarcastica, de gheata si simpla. Raman eu cu mine, raman cu gandurile mele care nu au un scop, nu au un rost, dar ce conteaza?
Mai iau un analgezic si ma culc, maine oricum se lumineaza dimineata, maine oricum mananc si respir.
Le luam cum vin fara interventie. Fara sa simt, fara sa intreb, fara dorinta de a afla. Dinafara mea, nu e nimic gresit, e doar un inceput greu, e doar cum ar trebui sa fie, dificil, ca asa is inceputurile, doar sfarsiturile sunt tragice.
Nu stiu daca vei ramane, nu stiu daca vei mai veni sau daca macar ma vei mai privi, dar faptele mele nu le putea face altcineva, corectitudinea sta in responsabilitatea care a venit odata cu puterea de a trece peste orice obstacol sa ajung la barbatul perfect pentru a-l pierde.Ma invart in jurul meu pentru ca eu sunt prietenul meu cel mai bun, linitea inteligenta o primesc cand intreb "De ce eu?" si e un raspuns cum nu pot primi altul mai dulce.

Incredere!

De cate ori te-ai trezit dimineata si ai spus ca "azi pot!" ?
Miile de cuvinte existente intr-un dictionar nu pot forma propozitii si fraze indeajuns de bune incat sa reprezinte un sprijin pentru tine cand esti in impas, daca nu ai incredere in tine. Incredere ca doar tu poti schimba ce nu-ti convine doar pentru simplul fapt ca nu-ti convine, incredere ca esti un om bun, un om care merita ce-i mai bun in lume, pentru ca esti tu!
Pot veni la urechea ta sa-ti soptesc la nesfarsit intr-atat incat sa crezi ca ce-ti spun eu e adevarat? Iti pot face schite cu lucrurile care trebuie schimbate doar pentru ca eu consider ca asa trebuie? Asa trebuie sa faci un pas inainte? Pentru ca asa consideri, ca TREBUIE sa fiu langa tine?
Iubirea mea, nimeni nu e mai presus de tine si increderea pe care o am eu in tine trebuie sa o sporeasca pe a ta in marinimia faptelor tale! Nu te uita in jos, aplecand capul, pentru ca ai auzit un proverb misto care zice "capul plecat, sabia nu-l taie!". Nu-l taie, nu stiu, poate, dar iti raneste sufletul umilindu-l. Aici nu vorbim de acceptarea celorlalti, de acceptarea unui caracter dificil, de a accepta un lucru urat pe care cineva ti-l face sau de a accepta un cuvant urat. Accepti sa uiti cine esti si sa devii o papusa, dar cat de bun sa fie papusarul incat sa fie si papusa fericita?
Nu va fi, preia controlul asupra ta si spune-ti tie ca nu asta iti doresti! Nu stii ce iti doresti, frate, cine a stiut? Macar stii ce nu-ti doresti, incepe de aici. Asta e punctul de plecare, asta e startul catre standarde mai bune care pot fi bune sau rele, daca sunt rele nu-i o tragedie, tu ai ajuns acolo pentru ca ai vrut tu, nu pentru ca ai tacut linistita si altii au luat decizii pentru tine, iar tu te-ai conformat in umila speranta ca poate, poate te vor lasa dracului in pace. E bine sa stai deoparte cand ajungi regizor si manipulezi in asa mod incat totul sa curga lejer cum vrei tu, iar in momentul in care nu-ti convine ceva atunci sa intervii.
Dar nu esti asa, tu papusa mea, in momentul asta nu ai nimic in tine, orice te-as intreba mi-ai raspunde "Nu stiu!". Sa ai incredere in tine e mai important decat sa te iubeasca barbatul de langa tine. El nu te va iubi pentru ca tu nu iubesti ce esti, nu-ti place ce faci, urasti sa te imbraci si e oribila viata pe care o ai.
Indrazneste sa faci o reverenta si aplauzele vor fi doar pentru tine!
Nimic altceva nu conteaza decat increderea pe care eu o am in tine!

Scrie-mi despre fericire!

Sa-ti spun tot ar insemna sa renunt eu la ceva. Nu spun tot, iti arat in ochii mei linistea de care ni s-a spus ca nu exista. Iti arat zambetul prostesc care poate te va face sa crezi ca am innebunit si ca zambesc pentru ca habar n-am de viata sau de problemele cotidiene. Nu e asa! E cum iti arat, e tangibil incat poti sa-mi simti inima batand in pieptul tau. E atat de dulce si de clar incat te intrebi de ce ai stat cu ochii inchisi pana acum.
Respectul pentru ce am , e imens. Poate de asta simt inzecit un sentiment, il respect ca a venit dupa furtuni si tornade in care am pierdut tot de doua ori, il respect pentru ca stiu ca din 6.775.235.700 de oameni cati exista, am cele mai mici sanse sa primesc eu tot si sa te gasesc. Gasesc in mine acum tot ce am crezut ani la randul de cand am invatat sa iubesc ca de fapt e efemer, fericirea nu exista, nu e decat un vis de un minut sau poate o ora, gasesc un mine un alt om, optimist, fericit si zambitor. Nu e de la mine, stiu asta, totul vine de la omul de langa mine si vine asa dragut incat abia astept sa ma trezesc dimineata sa vad astazi ce mai invat de la tine.
Eleganta sufletului tau ma face sa vreau sa fiu un om mai bun pentru tine desi imi spui ca e bine asa, dar sa vrei sa fii mai bun nu inseamna neaparat sa schimbi ceva, sa fii altcineva. Bunatatea pe care mi-o doresc vine din o alta dorinta de a-ti intoarce si tie poate un procent prea mic din ce-mi dai, din ce ingrijesti in sufletul meu.
Astazi sunt aici cum am fost si ieri, nu stiu daca mai buna, nu stiu daca mai desteapta sau mai frumoasa, dar ce am gandit pana acum a prins pata de culoare din buchetul tau de trandafiri rosii, ce am acum e mai valoros decat pot fi eu ca om toata viata mea si e atat de simplu. Am intins mana si am luat. Putem face toti la fel?
Habar n-am dar te rog, spune-mi, scrie-mi, arata-mi in continuare cat de bine e sa fii fericit! Nu indragostit, fericit pana in maduva oaselor ca imi vine sa plang, un altfel de plans decat cel dureros, un plans curat din care nu vreau sa sterg lacrimile, lasa-le sa curga naibii ca tare e frumos!
Nu mai vorbim de "carpe diem" si "go with the flow", aici suntem cu picioarele pe pamant iar daca fraierul vine sa-mi dea doua palme sa ma trezeasca, nu ramane decat durerea celor doua palme si atat. Nu ma trezesc, nu ca nu vreau, pentru ca nu dorm, pentru ca nu am fost niciodata mai treaza si mai vie. Complet si total pur, fara vise, fara credinte din trecut, fara complicatii inutile a iubirilor trecatoare.

Nu caut in inima ta...

Dar vrem cu adevarat sa stim?
Cand vrei sa stii, intrebi, automat! Aproape nu-ti dai seama atunci cand ai primit raspunsul ca ai dat glas indoielii tale. Si te intrebi din nou de ce am intrebat? De aici si feeling`ul de "mai bine taceam!" Informatia in general inseamna putere, dar cand te intinzi in pat si te gandesti la ce te-a frapat, suparat sau facut fericit in aceea zi, cauti si intrebarile pe care le-ai pus? Gasesti acolo puterea pe care te-ai asteptat sa o ai? Sau de care era sigur ca o detii?
Raspunsurile sunt bune atat timp cat ne convin, cand nu sunt ce ne asteptam sa fie, o dam pe aia cu "vai, chiar nu vroiam sa stiu..." De aici dilema mea : cand nu primesti raspunsurile pe care le asteptai asta nu inseamna ca te minti singur? Cand astepti sinceritate, astepti informatii comestibile? Ce devine mai bun de-a lungul timpului: sa nu intrebi? sa nu afli? sau sa primesti sinceritate?
Intrebarile nu sunt existentiale, de genul pur si simplu, "de ce eu? de ce tocmai eu?". Ele sunt multe, difera in functie de sentimetele pe care le ai, difera din punctul de vedere al personalitatii, difera de la om la om in mare parte, doar de simplitatea si inocenta lor. Doar inchide ochii si curata`ti inima. Nu avem nevoie de intrebari asa cum nici raspunsurile nu ne fac viata mai usoara, nu cauta raspuns, nu intreba pentru ca nu te intereseaza.
Te minti singur cand ierti un prieten, un iubit, un sot / sotie in speranta stupida ca el /ea se va schimba si ca lucrurile vor sta intr-un alt mod.
Nu!
Minte-te singur cand vrei sa intrebi. Deci chiar nu vrei sa stii. Daca intrebi, afli, suferi si tot ierti pentru ca al dracului, speranta moare ultima.
Nu sunt optimista, dar nici pesimista. Stiu ca va fi mai greu, stiu ca poate visele nu vor fi ce mi-am imaginat si aproape imediat dupa indeplinirea lor, voi avea alte vise. Dar cu ce ma ajuta raspunsurile la intrebarile astea? Oare maine dimineata nu ma voi mai trezi? Oooo ba da! O voi face cu acelasi chef pe care l-am avut dimineata!
Informatia ramane buna, ramane putere, intrebarile si raspunsurile nu sunt bune decat atunci cand iti strofoci creerii si te gandesti bine la toate modalitatile de raspuns pe care le poti primi, si esti constient ca indiferent ce vine, le iei ca atare. Dar vei fi surprins cu siguranta.
Acum eu sunt asa. Chiar nu! Nu vreau sa stiu, nu vreau sa intreb, nu vreau sa aflu, sa descos, sa incep sa pun intrebari si eventual sa incep sa ma intreb ce-ar fi fost daca? Nu caut nimic. Nu vreau nimic. Ce a fost, s-a dus, lasa-l acolo. Ce vine nu stiu dar sunt atat de sigura ca voi face fata incat as putea sa dau totul pe o carte!
Nu lua asupra ta nimic. Doar eu sunt responsabila de consecintele faptelor mele. Doar eu am luat decizii in viata mea indiferent de sfaturile primite, doar eu am fost acolo band apa, fumand tigara si plecand zambind dimineata. Nimeni nu s-a bucurat ca mine, nimeni nu a trait ca mine si fericirea mea a fost doar a mea. Nu a fost o trezire cu apa rece, a fost o trezire dulce, in siguranta si in singuratate. N-ai intrebat dar raspunsul e simplu, impulsul nu ai fost tu!

Nu spunem nimic...

Dar ce pana mea e rau in a fi singur? Mi s-a spus mereu: "E bine sa socializezi!" , "Comunicarea este foarte importanta!" , "Prietenii adevarati vor fi acolo!" , "Spune ce simti, exteriorizeaza-te!". Pana acum nu mi s-a intamplat nimic bun facand lucrurile astea. Prietenii adevarati nu au fost acolo, daca am spus ce am simtit, l-am panicat pe ascultator si ma evita de atunci, si nu, nu e bine sa socializezi, pentru ca asta consuma energie cu oameni, in general prosti, daca ai norocul sa fie destepti, e perfect deoarece interactionezi in alt mod si discutia devine interesanta, lucru care depaseste cu mult terminul de socializare. Am lasat la sfarsit asta cu comunicarea pentru ca nu m-am hotarat in privinta ei, importanta este dar e mai important ce comunici si ce iti este comunicat.
Cand ceva se schimba, ai tendinta de a luat totul de la zero de parca tot ce ai fost pana in acel moment se sterge si te simti un fel de super erou traind cu impresia total gresita ca asta e sansa de a deveni omul care ti-ai dotit intotdeauna sa fii. Incerc copilareste sa fiu draguta si politicoasa cand nu vreau sa fiu draguta si politicoasa, ma straduiesc sa nu tip cand vreau sa tip si ma chinui foarte tare nu imi pese cand de fapt imi pasa prea mult si doar la asta ma gandesc. Schimbarea este buna dar iti cam zdruncina temeliile. Ce am schimbat eu acum este probabil cea mai buna decizie din viata mea si poate nu acum, dar mai tarziu, datorita acesteia voi fi fericita pe deplin. Desi sunt fericita si acum, dar nu in totalitate. Ideea schimbarii de acum e singuratatea. Oh Doamne, ce placere sa nu-ti sune telefonul continuu, sa nu ti se ia telecomanda din mana, sa nu fii intrebat "De ce?" indiferent de context, pur si simplu orgasmatic, o placere orgasmatica. Nu stiu daca exista sexpresia asta, daca nu, o inventez eu acum.
Definitie : placere orgasmatica - sentiment de extaz, pe care oamenii fara partener il au atunci cand realizeaza ca se iubesc pe sine, iubesc viata lor, caracterul si corpul lor. A nu se confunda cu "revelatie" si "narcisism".
In general, nu vorbesc despre nimic. Nimic memorabil azi sau ieri, nimic din ce simt, nimic din ce se intampla in Japonia, dar intr-un fel sau altul, am ajuns la concluzia ca am prea mult bagaj emotional nefolositor si care e atat de greu si atat de stresant, incat nu-mi doresc nici macar la categoria "amintiri" sa ma incarc cu el.Pai si uite cum fac. Il pierd. Il uit in gara din comuna Tufesti, judetul Braila. Cine vrea poate sa smotoceasca in el, dar se poate amuza foarte putin spre deloc, sa ia ceva se numeste furt plus ca nimic de acolo nu e pe bani, iar sa trimita pe la ziare gen "Povestea mea". "Intamplari adevarate" , etc. e violarea intimitatii, deci tot delict, si eu acuma presupun ca toti oamenii de acolo is drepti si le e frica de politie. Oricum nici strainii nu au ce face, cum nici eu nu am ce face cu el, de asta il uit. Acolo. Ca daca imi trebuie, poate ma intorc.
Nu pot fi substitut. Acest lucru m-a obosit foarte tare, atat de tare ca am fost aproape de a renunta la lucruri pentru care am luptat sa le obtin. Nu pot fi mama X si / sau iubita Y si /sau prietena Z. Pot fi mama, iubita si prietena, chiar toate trei deodata, dar EU in locuri deja prestabilite, eu in ecuatia XYZ devin obosita pana la deprimare. Plus ca urasc matematica din strafundul adancului meu suflet si matematica nu e buna, e caca. Din aceasta ipoteza, in urma demonstratiei de mai sus, tragem concluzia ca si ecuatia XYZ nu e buna, e caca.
Cum spui tu draguta uneori, "nu pun intrebari, ca mi-e frica de raspuns". Eu nu mai astept raspunsuri, desi intrebarile raman dar realizez ca ele nu au voce, ceea ce e super si in plus, nici macar nu sunt corecte. Intrebarile mele nu sunt ce vreau sa stiu, ele sunt pentru ca am fost intr-un impas.
De azi pot!. De azi am timp! Si pentru ele, si pentru ea, si pentru el. si pentru tine, dar mai ales pentru mine. Eu sunt cea mai pizdoasa, cea mai coioasa si cea mai tare din parcare. Bineinteles, inafara de tine, tu ramai femeia ideala, dar nu ti-o spun des ca apoi ai sa uiti ca eu is cea mai tare. Si da, n-am uitat ca nu-ti place cand iti spun, dar esti FEMEIA IDEALA!
Si experienta scrisului este cathartica. Si aici ai dreptate. Prin randurile astea am dormit cam 17 ore si m-am odihnit pentru o luna de munca fructuoasa.

In lumea in care nu trebuie...

Ce ar fi in lumea in care nu trebuie?
Sentimentele puternice, pasiunea, iubirea, ura, mania nu exista. Lucrul asta te va scuti negresit de vinovatie cand iti urasti unul din parinti si /sau bunici, te scuteste de mania impotriva Lui Dumnezeu ca nu te lasa sa fii cu omul pe care il iubesti in momentele critice din viata, in care dai tot doar pentru o clipa de liniste deplina. Nu e bine fara sentimente, nu zic sa nu le avem, doar sa fie mici, gen , "Esti dragalasa" ; "Nu esti prost" ; "Imi placi" , etc. Lumea dupa mine, dupa cum simt, sa ii fac sa constientizeze mai mult ceea ce au, nu ceea ce isi doresc.
Dorinta este iar un ideal mult prea distrugator, este de valoare mica sau mare, dar
in lumea mea, in lumea mea in care nu TREBUIE, dorinta este orice, fara limita, fara trebuie, fara bariere. Atunci nu mai conteaza ca dupa ce obtii ceva, ai sa incepi aproximativ imediat sa iti doresti altceva, pentru ca atunci ai tot.
In lumea aceea in care nu trebuie, eu aleg oamenii din lumea in care trebuie sa iubesti frumos, sa respecti, sa accepti sfiios mojnicia celor mici. In lumea in care nu trebuie eu aleg ce am bun in viata mea, o mama care ma iubeste neconditionat, un sot care ma respecta si un prieten care ma asculta. Nu aleg favoruri, gen nu vreau sa lucrez, e nesemnificativ. Tu esti mai importanta.
Si cum spiritul Craciunului ar fi trebuit sa ma loveasca si pe mine in moalele capului, hei surpriza, lucrul asta nu s-a intamplat. Nu trebui sa umpli frigiderul cu mancare, nu trebui sa te inconjori de oameni care nu-ti plac, nu trebuie sa te ingramadesti in nu stiu ce cacat de restaurant cu o multime de necunoscuti. Poti fi fi singur, daca asta vrei. Eu asta am vrut si asta am facut, asa ca lasam vorbele, cu ce anume as putea, as vrea, mi-as dori si incepem schimbare pe care vrem sa o vedem in lume cu noi insine. Am trecut la pot, vreau, doresc. Craciunul e comert, religia e varza, prietenii raman cei care merita un zambet. Asta e un cadou bun.
Asa ca dragalaso, "La Multi Ani!" si cand ne intalnim da-mi o veste cu ce faceai ca trebuie si ai renuntat. Incepe cu un lucru controlabil, lucruri mici, gen tunde`te. Te pup si sa ai caldura-n suflet!