Sa-ti spun tot ar insemna sa renunt eu la ceva. Nu spun tot, iti arat in ochii mei linistea de care ni s-a spus ca nu exista. Iti arat zambetul prostesc care poate te va face sa crezi ca am innebunit si ca zambesc pentru ca habar n-am de viata sau de problemele cotidiene. Nu e asa! E cum iti arat, e tangibil incat poti sa-mi simti inima batand in pieptul tau. E atat de dulce si de clar incat te intrebi de ce ai stat cu ochii inchisi pana acum.
Respectul pentru ce am , e imens. Poate de asta simt inzecit un sentiment, il respect ca a venit dupa furtuni si tornade in care am pierdut tot de doua ori, il respect pentru ca stiu ca din 6.775.235.700 de oameni cati exista, am cele mai mici sanse sa primesc eu tot si sa te gasesc. Gasesc in mine acum tot ce am crezut ani la randul de cand am invatat sa iubesc ca de fapt e efemer, fericirea nu exista, nu e decat un vis de un minut sau poate o ora, gasesc un mine un alt om, optimist, fericit si zambitor. Nu e de la mine, stiu asta, totul vine de la omul de langa mine si vine asa dragut incat abia astept sa ma trezesc dimineata sa vad astazi ce mai invat de la tine.
Eleganta sufletului tau ma face sa vreau sa fiu un om mai bun pentru tine desi imi spui ca e bine asa, dar sa vrei sa fii mai bun nu inseamna neaparat sa schimbi ceva, sa fii altcineva. Bunatatea pe care mi-o doresc vine din o alta dorinta de a-ti intoarce si tie poate un procent prea mic din ce-mi dai, din ce ingrijesti in sufletul meu.
Astazi sunt aici cum am fost si ieri, nu stiu daca mai buna, nu stiu daca mai desteapta sau mai frumoasa, dar ce am gandit pana acum a prins pata de culoare din buchetul tau de trandafiri rosii, ce am acum e mai valoros decat pot fi eu ca om toata viata mea si e atat de simplu. Am intins mana si am luat. Putem face toti la fel?
Habar n-am dar te rog, spune-mi, scrie-mi, arata-mi in continuare cat de bine e sa fii fericit! Nu indragostit, fericit pana in maduva oaselor ca imi vine sa plang, un altfel de plans decat cel dureros, un plans curat din care nu vreau sa sterg lacrimile, lasa-le sa curga naibii ca tare e frumos!
Nu mai vorbim de "carpe diem" si "go with the flow", aici suntem cu picioarele pe pamant iar daca fraierul vine sa-mi dea doua palme sa ma trezeasca, nu ramane decat durerea celor doua palme si atat. Nu ma trezesc, nu ca nu vreau, pentru ca nu dorm, pentru ca nu am fost niciodata mai treaza si mai vie. Complet si total pur, fara vise, fara credinte din trecut, fara complicatii inutile a iubirilor trecatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu