Este incredibil de dificil sa te ridici in picioare cand esti legat de sforile societatii incapatanate sa ramai acolo, unde esti. Jos. Ma intreb zilnic daca mai exista oare un subiect care nu este macelarit de presa sau de oameni rai. Daca le luam pe rand, devin din ce in ce mai frustrata.
Incepem cu scoala anilor 2010, in care profesorii sunt batuti de elevi de clasa a 8`a care au venit beti la scoala, in care elevii traiesc povesti de amor stinse doar de sinucideri cu invatatorii sau in care elevii se violeaza intrei ei "just for fun".
Religia deja este batjocurita mai mult decat poate Insusi Dumnezeu suporta, de la maicute ucise prin ritualuri de exorcizare, preoti homosexuali sau pedofili pana la maicute care fac ritualuri tiganesti pentru bunastare, fericire,s.a.m.d.
Copilaria nu exista decat pe internet, iar bucuria de a citi o carte prafuita de la biblioteca este la un grad minim de existenta sau aproape de zero barat. Copii nu citesc decat tabloide gen Click si Libertatea, in care surorile Oprea si Simona Senzual le explica sugestiv cum va bate vantul si ce gaurica trebuie acoperita.
Televiziunea ne ofera programe de divertisment pentru copii, bineinteles cu fetite cat mai machiate si imbracate sumar sau copii chinuiti de parinti bolnavi care ii omoara cu antrenamente obositoare, un copil la 5 ani nu stie decat sa spuna "Giuliano numero uno" (vezi cazul Stroe).
Este absolut inutil sa mai discutam despre copii mutilati in spitale, asistente maternale care se distreaza maltratand copii luati in plasament, arzandu-i cu tigara sau taindu-i cu lama sau mame care isi violeaza copii pentru a trimite filmuletul tatalui model din puscarie.
Intrebarea mea este ce facem naibii?
Ce invatam daca eram cu 8 sau 9 ani mai mica? Nu vreau sa-mi cresc copilul intr-o lume in care sexul si banii sunt singura prioritate a societatii. Nu vreau sa respir acelasi aer cu infractori bogati care trimit copile la produs, pentru a avea piranda lui vreo cinci kile de aur.
Ideea e clara, nu vreau aia, nu vreau aia, Si ce ramane de facut?
Poti sa iti traiesti viata murind? Accepti aer murdar doar ca sa supravietuiesti?
Cred ca da. Involuntar participam la moartea noastra, la sinuciderea in masa a tot ce mai exista bun si curat in Romania. Imi pare rau, Romania dar eu nu te iubesc. Ai fi tu frumoasa si bogata, dar pentru mine esti mormant. Viata mea este un mormant, iar ce va fi dupa viata va fi viata cu adevarat.
Indiferent de sistemul in care se manifesta nemultumirea, mereu voi ajunge la aceeasi intrebare? Dupa moarte va fi bine? Cu siguranta, da. Cu siguranta, ochii mei inchisi nu vor vedea Ioni Petrisori, Sexy Brailence, Traieni Basesti, Monici Columbence si alte bube pline de puroi; urechile mele nu vor auzi blasfemii si minciuni si nici melodii ca "tza, hop, tar tza tar na na na, portugalia"; gura mea va zambi fara sa simta gustul amar al dezamagiiri; nasul nu va mirosi cocalari nespalati si tarfe murdare si cel mai important, sufletul meu nesemnificativ nu va simti durere sau frica, nici fericire sau dorinta. Voi fi goala de orice a insemnat viata, de fiecare dezamagire adusa de clasa superioara care m-a impins inapoi cand am avut ocazia sa invat sau sa devin isteata.
Pana atunci ce facem naibii?
Poza- Alex Meraz.
E sooper ideea. Nimeni nu stie cum va ajunge tara asta dar faza cu mormantul nu te pot contrazice. Ai dreptate. In putin timp vom trai intr-o societate moarta care stie doar bani si sex. Stii bine sa deschizi ochii.
RăspundețiȘtergere