Amageste-ma!

Unii ar mai spune si ca te minti singur, altii ar spune ca de fapt is dorinte si din dorinte incepe totul. Dar cat de sanatos e? nu devii mai suparat cand ce-ti doresti nu e ce ai nevoie?
Spuneam la un moment dat ca sunt fericita. Probabil asta si era, dar a fost prea scurt acel moment sa-mi dau seama de veridicitatea lui, o clipa prea stramba sa o pot simti cu adevarat ca ceva palpabil si demn de ce`mi doresc acum de la mine.
What is the meaning of my life?
Am citit ceva, un om, un barbat isi petrece toata viata cautand femeia perfecta. Ajuns la batranete, singur, un prieten il intreaba : "De ce ai fugarit toata viata o fantasma? Femeia perfecta nu exista!" Batranul raspunde : "Te inseli, am gasit`o, doar ca ea cauta barbatul perfect!"
Chiar sa fie asa? Chiar ca atunci cand gasesti ce ti`ai dorit, dorinta ta sa nu te vrea? E ca si cum ai luat bataie cu propriile arme, similaritatea dintre tine si dorinta e atat de mare incat va face sa va respingeti involuntar. Asdar ce caut eu in viata mea?
Initial nimic. Initial doar liniste. Initial iubirea aia care sa ma faca sa plang dimineata, caut fericirea care sa`mi arate ca viata e ceva pentru mine cum eu sunt viata pentru altcineva.
Amagirea nu e sanatoasa, e pain killer. Un analgezic care isi pierde efectul la un momet dat si te intrebi daca mai merita sa iti doresti altceva, sa vrei mai mult.
Incep cu ce nu vreau. Nu vreau aia, asta si cealalta. Nu vreau minciuna, nu vreau prieteni superficiali, nu vreau iubiri ipocrite. Poate nefericirea era fericirea mea, poate singuratea e linistea pe care o vreau si ce am acum pur si simplu nu e pentru mine. E pentru cea ce cauta ce am eu. Nu dau, nu fac o sarcina usoara nimanui incat sa ofer, pentru ca cea care are ce vreau eu nu va face asta pentru mine, Asa ca raman in coltul meu, rautacioasa si sarcastica, de gheata si simpla. Raman eu cu mine, raman cu gandurile mele care nu au un scop, nu au un rost, dar ce conteaza?
Mai iau un analgezic si ma culc, maine oricum se lumineaza dimineata, maine oricum mananc si respir.
Le luam cum vin fara interventie. Fara sa simt, fara sa intreb, fara dorinta de a afla. Dinafara mea, nu e nimic gresit, e doar un inceput greu, e doar cum ar trebui sa fie, dificil, ca asa is inceputurile, doar sfarsiturile sunt tragice.
Nu stiu daca vei ramane, nu stiu daca vei mai veni sau daca macar ma vei mai privi, dar faptele mele nu le putea face altcineva, corectitudinea sta in responsabilitatea care a venit odata cu puterea de a trece peste orice obstacol sa ajung la barbatul perfect pentru a-l pierde.Ma invart in jurul meu pentru ca eu sunt prietenul meu cel mai bun, linitea inteligenta o primesc cand intreb "De ce eu?" si e un raspuns cum nu pot primi altul mai dulce.